Poate că o iau prea direct cu subiectul,fără introducere cum obişnuiesc să scriu,dar vreau să pun un mare accent pe faptul că noi ne gândim întotdeauna la binele celor din jur.Să fim prietenoşi cu ei,să îi înţelegem,să nu îi bârfim,să le fie viaţa roz.Şi noi care ne stresăm zilele pentru ei şi de noi uităm,suntem aia luaţi în ras,de care nimănui nu îi pasă.
De azi am învăţat că nu trebuie să îmi pese de nimeni în afară de mine.Eu trebuie să fiu fericită.Eu să mă bucur de viaţă,şi e suficient.Ceilalţi pot să îşi vadă şi singuri de viaţă.Nu trebuie să îmi mai depun şi eu efortul.Zici că ei şi-ar fi depus vreodată efortul pentru viaţa mea.
Îmi pierd prea multe clipe din viaţă extenuandu-mi sufletul şi gândirea doar pentru nişte persoane care poate că,nu merită nici măcar salutul din partea mea.Descopăr uşor uşor ce se ascunde sub faţa prietenoasă a fiecăruia.Şi mă gândeam că nu toţi sunt aşa.Dar m-am înşelat amarnic.
Toate aceste persoane pe care le-am observat şi de care încerc să mă detaşez,pentru mine vor fi ca şi moarte.Adică stai puţin,eu îmi omor nervii pentru voi(ar trebui să va simţiţi bine că eu chiar mă gândeam la voi) şi pe voi va doare undeva.Păi poate aşa e viaţa dar o să apară şi karma,no way.
Şi “roata se întoarce” şi o să vedeţi că atunci când noi ne stresam pentru voi,era bine,nu va gândeaţi la nimic.Dar staţi liniştiti că uşor uşor ne dăm seama de persoana pe care o avem în faţă,şi încercăm să o ştergem în photoshop.Poate că eu am fost printre ultimele persoane care a renunţat la binele celor din jur.Dar cred că am o scuză plauzibilă:am vrut să văd cum renunţă ceilalţi.
Şi ce frumos au renunţat.Eu nu am fost în stare.Prietenia era mai presus de orice.Faptul că probabil voi fi considerata o bârfitoare şi înşelătoare mă deranja.Dar,am realizat că părerea lumii rămâne a lumii.Părerea mea despre mine,este cea care mă motivează şi mă ajută în viaţă.Părerea celor din jur mai mult mă demoralizează.
Şi atunci când voi mai avea ocazia să mă întâlnesc cu aceste persoane care mi-au arătat adevărata direcţie a drumului meu în viaţă(dacă voi mai avea ocazia) le voi demonstra că existenţa mea etse mult mai bună fără a mai menţiona numele lor sau să îmi petrec timpul pasandu-mi de ele,no way.Staţi liniştiţi că voi avea o viaţă bună şi fără voi în ea.
Din fericire există multe alte persoane care îmi demonstrează pe zi ce trece,că ele merită să rămână în viaţa mea,pentru că poate şi ele,au renunţat odată la genul de persoane neînsemnate.Persoane care mă susţin,şi care îmi dau argumente plauzibile la dorinţa mea de a renunţa.
Şi dacă renunţi eşti laş? Păi lasă să fiu laşă,decât să fiu ruinată de nişte persoane false care nu au nicio valoare. Valoarea asta care poate am considerat-o mult mai ridicată.Dar nici să supraestimezi nu este o alegere bună.Aşa am făcut şi eu cu voi.
Şi realizez că mi-am stricat sufletul.Doar pentru voi.Şi nici n-aţi meritat.Poate că am suferit,şi nu poate,ştiu sigur că s-a întâmplat asta odată şi odată,din cauza voastră fără ca voi să meritaţi.
Serios vorbind,am înţeles multe lucruri din toate greşelile pe care le-am făcut până acum.Toate persoanele alături de care mi-am petrecut o perioada de timp şi de care poate m-am îndoit în unele momente,sunt nişte persoane neînsemnate.Care nu mai au loc în viaţă mea.Dar cum viaţa nu face cum vrei tu,tot vor fi acolo.Şi dacă sunt,pot să le consider inexistente.Cu cât încerc mai mult,cu atât voi reuşi.
MORALĂ:Nu mai am încredere în persoane.Şi renunţ la prieteni(pot să îi consider cunoştinţe).Prieteni care nu ştiu de ce i-am numit aşa.Pentru că nu au avut aceste calităţi sau criterii.Cum vin aşa să şi plece(ca o ploaie de vara).Pot să treacă pe lângă mine ca şi cum nu m-ar cunoaşte.Pentru că de fapt,vor descoperi că nu m-au cunoscut cu adevărat,cum am realizat şi eu asta,când am hotărât să renunţ.
Eu promit că renunţ,şi poate sunt laşă,dar mai bine ştiu că am o viaţă frumoasă decât să îmi consum nervii,lacrimile,speranţele doar pentru a le fi altora bine.
Rămâneţi cu bine dragilor,o să aveţi o viaţă frumoasă şi fără mine.(oricum nici nu am avut simţită prezenţa)
De azi am învăţat că nu trebuie să îmi pese de nimeni în afară de mine.Eu trebuie să fiu fericită.Eu să mă bucur de viaţă,şi e suficient.Ceilalţi pot să îşi vadă şi singuri de viaţă.Nu trebuie să îmi mai depun şi eu efortul.Zici că ei şi-ar fi depus vreodată efortul pentru viaţa mea.
Îmi pierd prea multe clipe din viaţă extenuandu-mi sufletul şi gândirea doar pentru nişte persoane care poate că,nu merită nici măcar salutul din partea mea.Descopăr uşor uşor ce se ascunde sub faţa prietenoasă a fiecăruia.Şi mă gândeam că nu toţi sunt aşa.Dar m-am înşelat amarnic.
Toate aceste persoane pe care le-am observat şi de care încerc să mă detaşez,pentru mine vor fi ca şi moarte.Adică stai puţin,eu îmi omor nervii pentru voi(ar trebui să va simţiţi bine că eu chiar mă gândeam la voi) şi pe voi va doare undeva.Păi poate aşa e viaţa dar o să apară şi karma,no way.
KÁRMA s. f. (În hinduism şi religii orientale, jainism, budism) Forţă impersonală care cântăreşte toate faptele în decursul vieţii şi care determina, în ciclul de transmigrare a sufletelor, calitatea vieţii următoare. – Din engl., fr. karma.
Şi “roata se întoarce” şi o să vedeţi că atunci când noi ne stresam pentru voi,era bine,nu va gândeaţi la nimic.Dar staţi liniştiti că uşor uşor ne dăm seama de persoana pe care o avem în faţă,şi încercăm să o ştergem în photoshop.Poate că eu am fost printre ultimele persoane care a renunţat la binele celor din jur.Dar cred că am o scuză plauzibilă:am vrut să văd cum renunţă ceilalţi.
Şi ce frumos au renunţat.Eu nu am fost în stare.Prietenia era mai presus de orice.Faptul că probabil voi fi considerata o bârfitoare şi înşelătoare mă deranja.Dar,am realizat că părerea lumii rămâne a lumii.Părerea mea despre mine,este cea care mă motivează şi mă ajută în viaţă.Părerea celor din jur mai mult mă demoralizează.
Şi atunci când voi mai avea ocazia să mă întâlnesc cu aceste persoane care mi-au arătat adevărata direcţie a drumului meu în viaţă(dacă voi mai avea ocazia) le voi demonstra că existenţa mea etse mult mai bună fără a mai menţiona numele lor sau să îmi petrec timpul pasandu-mi de ele,no way.Staţi liniştiţi că voi avea o viaţă bună şi fără voi în ea.
Din fericire există multe alte persoane care îmi demonstrează pe zi ce trece,că ele merită să rămână în viaţa mea,pentru că poate şi ele,au renunţat odată la genul de persoane neînsemnate.Persoane care mă susţin,şi care îmi dau argumente plauzibile la dorinţa mea de a renunţa.
Şi dacă renunţi eşti laş? Păi lasă să fiu laşă,decât să fiu ruinată de nişte persoane false care nu au nicio valoare. Valoarea asta care poate am considerat-o mult mai ridicată.Dar nici să supraestimezi nu este o alegere bună.Aşa am făcut şi eu cu voi.
Şi realizez că mi-am stricat sufletul.Doar pentru voi.Şi nici n-aţi meritat.Poate că am suferit,şi nu poate,ştiu sigur că s-a întâmplat asta odată şi odată,din cauza voastră fără ca voi să meritaţi.
Serios vorbind,am înţeles multe lucruri din toate greşelile pe care le-am făcut până acum.Toate persoanele alături de care mi-am petrecut o perioada de timp şi de care poate m-am îndoit în unele momente,sunt nişte persoane neînsemnate.Care nu mai au loc în viaţă mea.Dar cum viaţa nu face cum vrei tu,tot vor fi acolo.Şi dacă sunt,pot să le consider inexistente.Cu cât încerc mai mult,cu atât voi reuşi.
MORALĂ:Nu mai am încredere în persoane.Şi renunţ la prieteni(pot să îi consider cunoştinţe).Prieteni care nu ştiu de ce i-am numit aşa.Pentru că nu au avut aceste calităţi sau criterii.Cum vin aşa să şi plece(ca o ploaie de vara).Pot să treacă pe lângă mine ca şi cum nu m-ar cunoaşte.Pentru că de fapt,vor descoperi că nu m-au cunoscut cu adevărat,cum am realizat şi eu asta,când am hotărât să renunţ.
RENUNŢÁ, renúnţ, vb. I. Intranz. A se lasă de ceva, a întrerupe, a înceta de a mai face ceva; a părăsi de bunăvoie (ceva sau pe cineva). – Din fr. renoncer, lat. renuntiare.Hai să renunţăm mai des.Să realizăm că ceea ce este prezent în viaţa noastră,poate ne face rău şi nu merită să se afle acolo.Nu să fim nevoiţi să părăsim pe cineva.Să dorim să facem asta.Pentru că dorinţa noastră este mai importantă decât nevoia.
Eu promit că renunţ,şi poate sunt laşă,dar mai bine ştiu că am o viaţă frumoasă decât să îmi consum nervii,lacrimile,speranţele doar pentru a le fi altora bine.
Rămâneţi cu bine dragilor,o să aveţi o viaţă frumoasă şi fără mine.(oricum nici nu am avut simţită prezenţa)
Comentarii
Trimiteți un comentariu