"DUPA FAPTA SI RASPLATA"
Azi nu am avut nevoie de un motiv pentru a ajuta,și nici mâine nu voi avea nevoie de motive.Probabil niciodata nu voi avea nevoie de motive pentru a ajuta.Nu ajut din obligație.Ajut din respect si din educație.
Probabil că rar /foarte rar,mai vezi adolescenti care se gândesc să ajute persoane vârstnice cu bagajele pentru că ei nu mai au puterea si agilitatea să se descurce la fel ca și noi...dar eu,astazi chiar m-am simtit bine ca am ajutat o persoana vârstnica.Statea in fața mea la casa de marcat si se chinuia sa isi puna cat mai repede bagajele in pungi pentru a nu incurca pe nimeni...ma uitam ca nu putea sa le puna si am sarit in ajutorul dânsei,pentru a o ajuta să puna bagajele in plase si sa nu incurce pe nimeni.Pentru mine a fost un moment"perfect".M-am simtit foarte bine si aveam sentimentul de iubire si fericire in jurul meu.M-am simtit placut ca am ajutat pe cineva.Casiera se uita la mine si zambea: "Rar se intampla asa ceva."
Aveti dreptate doamna casiera,rar se intampla ca un adolescent sa ajute o persoana bătrână.
Dar nu doar ca am ajutat pe cineva...la randul meu am fost si ajutata.Si spre surprinderea mea,de catre o persoana de vârstă mijlocie,care s-a oferit sa ma ajute sa imi duc bagajele pana la masina speciala cu care urma sa plecam.Si i-am multumit din suflet pentru ca s-a gandit sa imi ofere o mana de ajutor.Si in acest caz,de asemenea,a fost o fapta buna,care rar se intampla,tinand cont de faptul ca a fost facuta de catre o persoana in vârsta...
Poate ca acum spuneti ca ma laud.Da,poate ma laud.Stiu ca am cu ce sa ma laud.Si ma voi lauda in continuare atata timp cat stiu ca in palmaresul meu exista mereu cate o sursa de lauda.
Și totuși cred ca una din frustarile adoloscentilor este faptul ca sunt foarte multi batrani in preajma noastra exact cand probabil suntem in intarziere sau avem o alta treaba.
Recunosc ca uneori si eu zic asta,pentru ca exact la orele 11-12 cand intram noi la scoala se gasesc si ei sa se plimbe cu autobuzul si sa ocupe si toate scaunele.
Azi nu am avut nevoie de un motiv pentru a ajuta,și nici mâine nu voi avea nevoie de motive.Probabil niciodata nu voi avea nevoie de motive pentru a ajuta.Nu ajut din obligație.Ajut din respect si din educație.
Probabil că rar /foarte rar,mai vezi adolescenti care se gândesc să ajute persoane vârstnice cu bagajele pentru că ei nu mai au puterea si agilitatea să se descurce la fel ca și noi...dar eu,astazi chiar m-am simtit bine ca am ajutat o persoana vârstnica.Statea in fața mea la casa de marcat si se chinuia sa isi puna cat mai repede bagajele in pungi pentru a nu incurca pe nimeni...ma uitam ca nu putea sa le puna si am sarit in ajutorul dânsei,pentru a o ajuta să puna bagajele in plase si sa nu incurce pe nimeni.Pentru mine a fost un moment"perfect".M-am simtit foarte bine si aveam sentimentul de iubire si fericire in jurul meu.M-am simtit placut ca am ajutat pe cineva.Casiera se uita la mine si zambea: "Rar se intampla asa ceva."Aveti dreptate doamna casiera,rar se intampla ca un adolescent sa ajute o persoana bătrână.
Dar nu doar ca am ajutat pe cineva...la randul meu am fost si ajutata.Si spre surprinderea mea,de catre o persoana de vârstă mijlocie,care s-a oferit sa ma ajute sa imi duc bagajele pana la masina speciala cu care urma sa plecam.Si i-am multumit din suflet pentru ca s-a gandit sa imi ofere o mana de ajutor.Si in acest caz,de asemenea,a fost o fapta buna,care rar se intampla,tinand cont de faptul ca a fost facuta de catre o persoana in vârsta...
Poate ca acum spuneti ca ma laud.Da,poate ma laud.Stiu ca am cu ce sa ma laud.Si ma voi lauda in continuare atata timp cat stiu ca in palmaresul meu exista mereu cate o sursa de lauda.
Și totuși cred ca una din frustarile adoloscentilor este faptul ca sunt foarte multi batrani in preajma noastra exact cand probabil suntem in intarziere sau avem o alta treaba.
"Ce cauta si astia pe aici,in loc sa stea acasa,isi pierd timpul prin autobuze"-este ,cu siguranta,cea mai auzita vorba a unui adolescent.
Recunosc ca uneori si eu zic asta,pentru ca exact la orele 11-12 cand intram noi la scoala se gasesc si ei sa se plimbe cu autobuzul si sa ocupe si toate scaunele.
Mi se pare si normal ca și noi sa fim nervosi pe ei,ca poate si noi vrem sa stam jos.Si daca nu le cedam locul ne injura pana coboara.Ca suntem needucati,ca in loc sa ii lasam pe ei care sunt batrani sa stea jos,stam noi,care avem toata viata inainte si nu obosim atât de repede pe cum obosesc ei.
Si-i mai gasesc si cand ies de la scoala prin autobuze.
Si poate se gandesc si ei ca am avut o zi grea,dupa 6-7 ore de scoala,vrem sa stam si noi jos si sa ne odihnim picioarele si spatele de la giozdanul care ne ingreuneaza si acesta zilele,dar..ah,da,rar se intampla.De cele mai multe ori m-am obisnuit sa fiu indiferenta.Sa privesc lung pe geam si sa fiu atenta doar cand vine controlul..in rest,lasa sa stea si ei in picioare.Ca mai au de trait destul.Nu mor daca nu stau jos in autobuz.
Chiar daca am deviat subiectul de la tema principala "Dupa fapta si rasplata" am atins tot un subiect legat de persoanele in vârstă.
Si poate se gandesc si ei ca am avut o zi grea,dupa 6-7 ore de scoala,vrem sa stam si noi jos si sa ne odihnim picioarele si spatele de la giozdanul care ne ingreuneaza si acesta zilele,dar..ah,da,rar se intampla.De cele mai multe ori m-am obisnuit sa fiu indiferenta.Sa privesc lung pe geam si sa fiu atenta doar cand vine controlul..in rest,lasa sa stea si ei in picioare.Ca mai au de trait destul.Nu mor daca nu stau jos in autobuz.
Chiar daca am deviat subiectul de la tema principala "Dupa fapta si rasplata" am atins tot un subiect legat de persoanele in vârstă.
Nu știu daca am făcut o alegere reusită să vorbesc despre bătrâni și locurile din autobuz,dar este un fapt ce se intâmplă aproape zilnic și cred că este cunoscut de toți dintre noi. Așa ca,nu cred că este nimeni impotriva abordării acestui subiect😇
Si uneori ma intreb cum va fi,cand noi vom ajunge asa.Cand vom fi batrani.Cu nepoti si stranepoti si cu griji ca ne scade statul din pensie. Oricum, avem destula viata in fata pana atunci.
Sa ne bucuram de prezent.
Sa ii ajutam pe cei din jur.Chiar si pe oamenii de varstnici,care probabil si-ar dori sa poata sa faca singur lucrurile si nu sa stea la mana altora,sa fie ajutati.
Sa ii intelegem si pe ei,ca intr-o zi le vom calca pe urme.
Si uneori ma intreb cum va fi,cand noi vom ajunge asa.Cand vom fi batrani.Cu nepoti si stranepoti si cu griji ca ne scade statul din pensie. Oricum, avem destula viata in fata pana atunci.
Sa ne bucuram de prezent.
Sa ii ajutam pe cei din jur.Chiar si pe oamenii de varstnici,care probabil si-ar dori sa poata sa faca singur lucrurile si nu sa stea la mana altora,sa fie ajutati.
Sa ii intelegem si pe ei,ca intr-o zi le vom calca pe urme.
Sa facem fapte bune.Ca vom fi rasplatiti tot cu fapte bune!
Comentarii
Trimiteți un comentariu