Am început să mă gândesc de ce nu mai scriu. Nu am gasit un raspuns la intrebarea asta dar uite-mă aici, scriind din nou. Am realizat că scriu pentru mine si că sunt suficient de curajoasă încât să împart si cu restul lumii ceea ce gândesc sau ce simt si înșir aici. Nu voi scrie mult azi.
Deja e târziu și nu imi vine să cred că la ora asta mai sunt in stare să scriu. Si promit că dimineață când mă trezesc postez asta. Ca să fiu împăcată că mi-am împărtășit si gândurile târzii.
Deja e târziu și nu imi vine să cred că la ora asta mai sunt in stare să scriu. Si promit că dimineață când mă trezesc postez asta. Ca să fiu împăcată că mi-am împărtășit si gândurile târzii.
Dacă stati si vă gândiți, când vă puneți în pat si incercati să adormiți, creierul vostru vă aruncă asa pe banda rulantă multe gânduri pe care cred ca nici in cel mai frumos moment al zilei nu le-ați avea. Pot sa zic ca asta e momentul in care creierul nostru gândește cel mai mult. Si nu va puteti imagina cat de multe idei sau imagini despre anumite lucruri puteti avea... E minunat ce face creierul nostru din noi.
Si ma duc asa in somn puțin si imi apare o idee din aia extraordinara la momentul respectiv cum că pot sa scriu o carte pornind de la ideea aia. Si mă credeți că atât de mult imi doresc sa scriu o carte dar la cate idei am, niciodata nu duc la bun sfârșit nimic. Sunt cam de nimic in situația asta. Nici nu vreau sa mi imaginez cum ar iesi ceva scris de mine.
Nici ceea ce scriu acum și vă arăt si vouă nu mi se pare mie ceva impresionant dar simt nevoia să vadă oamenii că existam, avem o voce si putem să ne exprimăm în multe moduri unice. Eu ma exprim prin scris.
Si imi adun toate gândurile astea târzii de pe la 2-3 când nici ceea ce scriu nu mai văd pentru ca mi se închid ochii de somn si pana la urma din toate aleg eu ceva sa mai scriu cat de cât.
Si vorbeam despre ce face creierul nostru din noi...mai e cineva care ne controlează asa într-un mod suprem. Inima.
Poate sunt eu îndrăgostită dar pana acum am scris numai despre fericire sau renunțare. Nu sunt atât de lașă pe cât par prin ceea ce scriu.
Chiar dacă e târziu, merita sa mi dau cateva minute bune din somn ca sa va vorbesc despre Iubire. Am promis ca nu voi scrie mult, nu stiu daca o sa ma tin de promisiune. Vom vedea maine dimineata cand am de gand sa recitesc si sa va arat si vouă ce gândesc eu la orele târzii ale nopții.
Am zis că vă vorbesc despre Iubire. Nu prea Imi dau seama ce e aceea iubirea adevărată decat daca vorbesc despre familie si cativa prieteni, si aia numărați pe degete si prezenți în viața mea full time.
Cand vorbesc despre mama stiu ce e aia iubirea adevărată pentru ca ea mi-a fost si tată și erou, mi-a dat tot ce e mai bun de la ea ca azi sa ajung aici si sa fiu cine sunt.
Iubirea adevarata e familia că doar pe spatele lor crești si ti duci cel puțin 18 ani din viață în brațele lor. Familia cred ca pentru mine este totul. Si sunt recunoscătoare că am o familie frumoasă.
Vorbind despre inima. Deja începe să își accentueze bătăile stiind ca urmeaza sa vorbesc de iubirea asta pe care o simt acum si de vreo un an pana in prezent si in viitor.
Stie si el cât de multe sentimente frumoase se ascund în spatele unui chip simplu ca al meu. Stie si el cât de mult il iubesc sau stau si ma gandesc ca nu-si poate imagina cat de mult il iubesc.
Mami, sper ca si tu vei citi asta si sa stii ca nici tu nu iti poti imagina cat de mult te iubesc. Si am sa te iubesc toată viața si încă o secundă.
Am început să vorbesc despre inima asta care cam controlează totul. E in legătură strânsă cu creierul de-mi trimite asa idei pline de iubire.
Mie imi place foarte mult sentimentul de iubire. Nu mereu ai parte de iubirea asta adevarata pe care toți ne-o dorim macar odata in viata. Iubirea adevarata e iubirea aia sincera care și dacă a rămas să se sprijine într-o respiratie, amândoi aleg sa nu mai respire niciodata doar pentru a pastra iubirea ce si-o poartă veșnic.
Iubirea adevarata e cel mai frumos Dar pe care viata ti-l poate da.
Și eu descopăr asta pe zi ce trece.
Iubesc. Nu multe persoane. Dar si acelea pe care le iubesc, le iubesc sincer, din tot sufletul si nu trebuie să existe vreo complexitate pentru că pe unele le-am menționat si pe unele nu. Sper să vă dați seama că vă iubesc si fara sa va scriu numele cu virgulă ca să-mi amintesc cum va cheamă in caz ca am uitat.
Imi cer scuze daca am scris prea mult dar chiar dacă ma chinui sa nimeresc tastele sa scriu ceva coerent aici, am atins un subiect sensibil la care cred ca merita sa scriu cat de mult simt, fără limite și fără să mă ascund pentru că, toti iubim si vreau sa ii fac si pe ceilalti sa iubească.
Dar cel mai important. Alegeti să vă iubiți mai întâi pe voi, după vedeti pe cine mai alegeți. Pentru ca voi sunteti cei mai importanți si meritati tot. Toată iubirea. Toată fericirea. Si nu va imaginati ca e totul roz. Nici pe de parte. Viata e grea si avem multe de îndurat dar, iubind pe sine si pe cei din jur, cred că totul se poate schimba. Si putem să ne bucurăm fericiti de viata. Pe cei din jur cu limite pentru că iubirea noastra nu e pentru toată lumea, e doar pentru cine merită, ca sa fie totul clar.
Despre iubire poti să vorbești si o viață întreagă. In seara asta, ăsta a fost gândul meu târziu. In urma unor întâmplări, am ales să-mi ofer mie câteva minute să mă gândesc la ce iubesc si de ce.
De ce iubim? E simplu. Asa ne e dat. Fără iubire nu putem trăi. Dar de ce uneori, ne batem joc de ea si vrem sa o jucam asa in picioare fara sa realizam cat de prețioasă poate fi iubirea asta.
Daca întrebi un copil mic ce e iubirea iti poate da un răspuns simplu dar uneori te lovești de niste răspunsuri elaborate care te fac sa te gândesti dacă tu chiar ai avut ideea potrivita despre iubire.
"Iubirea e atunci când îl ții de mână pe băiatul de care iti place"
"Iubirea e atunci când îți zâmbește sau te îmbrățișează, sau împarte ceva cu tine"
Iubirea e mult mai complicată decât anumite fapte. Totul vine de la inima aia care controlează totul. Nu am inteles de ce iubirea trebuie să semnifice atât de mult în viața unui om pana in momentul in care am crescut si am vazut, în primul rând, cat de mult muncesc părinții noștri si se sacrifică pentru noi, ca noua sa ne fie bine. Asta e iubirea de părinte.
In al doilea rand, am vazut cat de importanta e iubirea în momentul în care am întâlnit persoana care mi-a arătat cat de frumoasa poate fi iubirea, care m-a învățat să iubesc cu adevarat si la care acum nu mai pot sa renunț nici in cele mai extreme cazuri. Toti am fost, suntem sau vom fi in aceasta situație si vom vedea cat de frumos poate fi.
Vreau sa vad peste ceva timp cât de frumos vorbesc despre Iubire si daca se va schimba ceva in vorbele mele.
Sper că nu ating limita maximă de cuvinte dar v-am spus de la început că iubirea e un subiect complex. Si voi continua sa scriu despre asta. Pentru ca ma face fericita.
Si ma duc asa in somn puțin si imi apare o idee din aia extraordinara la momentul respectiv cum că pot sa scriu o carte pornind de la ideea aia. Si mă credeți că atât de mult imi doresc sa scriu o carte dar la cate idei am, niciodata nu duc la bun sfârșit nimic. Sunt cam de nimic in situația asta. Nici nu vreau sa mi imaginez cum ar iesi ceva scris de mine.
Nici ceea ce scriu acum și vă arăt si vouă nu mi se pare mie ceva impresionant dar simt nevoia să vadă oamenii că existam, avem o voce si putem să ne exprimăm în multe moduri unice. Eu ma exprim prin scris.
Si imi adun toate gândurile astea târzii de pe la 2-3 când nici ceea ce scriu nu mai văd pentru ca mi se închid ochii de somn si pana la urma din toate aleg eu ceva sa mai scriu cat de cât.
Si vorbeam despre ce face creierul nostru din noi...mai e cineva care ne controlează asa într-un mod suprem. Inima.
Poate sunt eu îndrăgostită dar pana acum am scris numai despre fericire sau renunțare. Nu sunt atât de lașă pe cât par prin ceea ce scriu.
Chiar dacă e târziu, merita sa mi dau cateva minute bune din somn ca sa va vorbesc despre Iubire. Am promis ca nu voi scrie mult, nu stiu daca o sa ma tin de promisiune. Vom vedea maine dimineata cand am de gand sa recitesc si sa va arat si vouă ce gândesc eu la orele târzii ale nopții.
Am zis că vă vorbesc despre Iubire. Nu prea Imi dau seama ce e aceea iubirea adevărată decat daca vorbesc despre familie si cativa prieteni, si aia numărați pe degete si prezenți în viața mea full time.
Cand vorbesc despre mama stiu ce e aia iubirea adevărată pentru ca ea mi-a fost si tată și erou, mi-a dat tot ce e mai bun de la ea ca azi sa ajung aici si sa fiu cine sunt.
Iubirea adevarata e familia că doar pe spatele lor crești si ti duci cel puțin 18 ani din viață în brațele lor. Familia cred ca pentru mine este totul. Si sunt recunoscătoare că am o familie frumoasă.
Vorbind despre inima. Deja începe să își accentueze bătăile stiind ca urmeaza sa vorbesc de iubirea asta pe care o simt acum si de vreo un an pana in prezent si in viitor.
Stie si el cât de multe sentimente frumoase se ascund în spatele unui chip simplu ca al meu. Stie si el cât de mult il iubesc sau stau si ma gandesc ca nu-si poate imagina cat de mult il iubesc.
Mami, sper ca si tu vei citi asta si sa stii ca nici tu nu iti poti imagina cat de mult te iubesc. Si am sa te iubesc toată viața si încă o secundă.
Am început să vorbesc despre inima asta care cam controlează totul. E in legătură strânsă cu creierul de-mi trimite asa idei pline de iubire.
Mie imi place foarte mult sentimentul de iubire. Nu mereu ai parte de iubirea asta adevarata pe care toți ne-o dorim macar odata in viata. Iubirea adevarata e iubirea aia sincera care și dacă a rămas să se sprijine într-o respiratie, amândoi aleg sa nu mai respire niciodata doar pentru a pastra iubirea ce si-o poartă veșnic.
Iubirea adevarata e cel mai frumos Dar pe care viata ti-l poate da.
Și eu descopăr asta pe zi ce trece.
Iubesc. Nu multe persoane. Dar si acelea pe care le iubesc, le iubesc sincer, din tot sufletul si nu trebuie să existe vreo complexitate pentru că pe unele le-am menționat si pe unele nu. Sper să vă dați seama că vă iubesc si fara sa va scriu numele cu virgulă ca să-mi amintesc cum va cheamă in caz ca am uitat.
Imi cer scuze daca am scris prea mult dar chiar dacă ma chinui sa nimeresc tastele sa scriu ceva coerent aici, am atins un subiect sensibil la care cred ca merita sa scriu cat de mult simt, fără limite și fără să mă ascund pentru că, toti iubim si vreau sa ii fac si pe ceilalti sa iubească.
Dar cel mai important. Alegeti să vă iubiți mai întâi pe voi, după vedeti pe cine mai alegeți. Pentru ca voi sunteti cei mai importanți si meritati tot. Toată iubirea. Toată fericirea. Si nu va imaginati ca e totul roz. Nici pe de parte. Viata e grea si avem multe de îndurat dar, iubind pe sine si pe cei din jur, cred că totul se poate schimba. Si putem să ne bucurăm fericiti de viata. Pe cei din jur cu limite pentru că iubirea noastra nu e pentru toată lumea, e doar pentru cine merită, ca sa fie totul clar.
Despre iubire poti să vorbești si o viață întreagă. In seara asta, ăsta a fost gândul meu târziu. In urma unor întâmplări, am ales să-mi ofer mie câteva minute să mă gândesc la ce iubesc si de ce.
De ce iubim? E simplu. Asa ne e dat. Fără iubire nu putem trăi. Dar de ce uneori, ne batem joc de ea si vrem sa o jucam asa in picioare fara sa realizam cat de prețioasă poate fi iubirea asta.
Daca întrebi un copil mic ce e iubirea iti poate da un răspuns simplu dar uneori te lovești de niste răspunsuri elaborate care te fac sa te gândesti dacă tu chiar ai avut ideea potrivita despre iubire.
"Iubirea e atunci când îl ții de mână pe băiatul de care iti place"
"Iubirea e atunci când îți zâmbește sau te îmbrățișează, sau împarte ceva cu tine"
Iubirea e mult mai complicată decât anumite fapte. Totul vine de la inima aia care controlează totul. Nu am inteles de ce iubirea trebuie să semnifice atât de mult în viața unui om pana in momentul in care am crescut si am vazut, în primul rând, cat de mult muncesc părinții noștri si se sacrifică pentru noi, ca noua sa ne fie bine. Asta e iubirea de părinte.
In al doilea rand, am vazut cat de importanta e iubirea în momentul în care am întâlnit persoana care mi-a arătat cat de frumoasa poate fi iubirea, care m-a învățat să iubesc cu adevarat si la care acum nu mai pot sa renunț nici in cele mai extreme cazuri. Toti am fost, suntem sau vom fi in aceasta situație si vom vedea cat de frumos poate fi.
Vreau sa vad peste ceva timp cât de frumos vorbesc despre Iubire si daca se va schimba ceva in vorbele mele.
Sper că nu ating limita maximă de cuvinte dar v-am spus de la început că iubirea e un subiect complex. Si voi continua sa scriu despre asta. Pentru ca ma face fericita.
Daca ati ajuns până aici, in primul rand, va multumesc, inseamna mult pentru mine si imi acordați doza de încredere necesară pentru a continua asta iar în al doilea rand, poate va faceti curajul sa iubiți mai mult si mai frumos. Cat mai sincer si cat mai mult. Nu renunțați la ceea ce iubiti. Si aveti grija că, cu iubirea nu prea e de joacă. Ai intrat in jocul asta, nu prea ai cum sa mai iesi in aceeasi stare.
Și în final am un mesaj pe care puteti să-l împărtășiti si voi persoanei iubite, cum voi face si eu, în speranța că va vedea asta:
Și în final am un mesaj pe care puteti să-l împărtășiti si voi persoanei iubite, cum voi face si eu, în speranța că va vedea asta:
"Te iubesc infinit si inca puțin
Te iubesc pentru clipele ce sunt si
pentru cele ce vin"
Te iubesc pentru clipele ce sunt si
pentru cele ce vin"
Comentarii
Trimiteți un comentariu